Alex Andronic

Povestea Triatlonului Sfanta Ana

Se intampla in ultima perioada sa am idei bune, dar se pare ca ele nu sunt legate neaparat de domeniul in care lucrez, ci mai degraba de domeniul sportiv. Una dintre ideile bune pe care le-am avut recent a fost acea de a incepe antrenamentele de alergare impreuna cu tatal meu. El merge pe bicicleta si eu alerg. Amandoi petrecem quality time, el se mentine in forma, eu imi fac antrenamentele si am parte de incurajari. O alta idee buna pe care am avut-o cu ceva timp in urma este aceea de a participa la un triatlon stafeta. Imi plac foarte mult oamenii care sunt pasionati de diferite domenii si de asta stiu destul de multi oameni care sunt buni la ceva. Asa mi-a venit ideea de a aduna trei oameni pentru a participa la proba de triatlon stafeta de la concursul Saint Ana Lake Exterra Triathlon 2011 sau pe scurt Triatlon Sfanta Ana. Am vorbit de anul trecut despre lucrul asta cu o parte din prieteni, unul dintre ei care este instructor de inot (Alex ) s-a aratat interesat sa participe la proba de inot 900m, cel care mi-a facut bicicleta a vrut sa participe la proba de bicicleta 33km montani, iar eu aveam sa particip la proba de alergare 10km, toate la peste 950 m altitudine la lacul Sfanta Ana.

Lacul Sfanta Ana – Foto ©

Echipa ironic denumita “Campionii”

Zis si facut, timpul a trecut, am avut ceva probleme cu alegerea membrului din echipa care trebuia sa faca partea de bicicleta, dar pana la urma in ultima saptamana inainte de concurs l-am gasit pe Titi (care mai participase la concursuri de MTB). Am plecat 8 oameni la Tusnad, 3 participanti si restul faceau parte din “staff”. Sambata dimineata, un soare dogoritor, stateam la rand la inscriere si ma gandeam cu jale cum am sa alerg eu diferenta aia de nivel de 390 m avand in vedere ca nu am mai strabatut decat foarte rar dealurile din jurul Iasului in alergare. La start peste 280 de persoane numai trupuri atletice, biciclete scumpe, costume de neopren, bauturi izotonice, batoane proteice, in cateva cuvinte lume sanatoasa care face sport.

Participanti, sustinatori si linia de finish

Primii care au terminat proba de inot nu au participat la competitie, ci a fost doar de distractie, au scos sub 12 minute – 900m inot

Proba de inot incepe cand a fost anuntata, adica la ora 12:00, se da startul de pe pontonul lacului Sfanta Ana si trebuie ocolite 5 balize care inconjoara lacul. In total 900m de inot, o distanta care e uriasa pentru mine, dar s-ar parea ca nu e la fel de mare pentru altii care au terminat in 12 minute si ceva. Iese inotatorul nostru surprinzator de repede ocupand locul 17 din 50 la categoria stafeta (sper sa nu gresesc) cu un timp de 19:09.

Alex preda stafeta

Alex ii preda lui Titi cip-ul care monitorizeaza timpul pe echipa si urmeaza 3 ore si 11 minute, in care am asteptat cu sufletul la gura sa se intoarca biciclistul ca sa imi pot face si eu traseul. Nu mancasem decat dimineata, era deja ora 15 si ceva, iar eu aveam de parcurs 10km montani asa ca adrenalina era la maxim. Ajunge intr-un final Titi care avusese pana si pierduse timp considerabil (peste 20 minute) din aceasta cauza si imi preda stafeta.

Titi plecand spre cei 33 km montani pe care ii avea de parcurs

S-am plecat

Incep alergare, aveam in cap instructiunile conform carora trebuia sa urmaresc semnalizarile cu alb si rosu, fac prima curba, a doua, ma intalnesc cu un om din staff pe care il intreb daca merg bine, el zice sa merg tot inainte. Dupa 5 minute deja nu mai vad niciun semn cu alb si rosu, ajung intr-o poienita din care se intretaie doua drumuri, merg pe unul dintre ele 100 m, nicio urma de semn de ghidare, incerc si cu al doilea, acelasi lucru. De nervi incep sa tip in padure si ma intorc pe drumul pe care pornisem. Imi scot castile din urechi si opresc monitorizarea alergarii timp de 5 minute ca sa ma pot calma. Zaresc pe un concurent ca urca o panta de cel putin 65 grade si il intreb daca ala este drumul, imi raspunde foarte sincer ca nici el nu stie, dar crede ca asta e. Ma gandesc ca daca ma ratacesc macar nu sunt singurul asa ca incep sa urc muntele. Ajung pe una din crestele muntilor si sunt fascinat de privelistea pe care o poate oferi locul, se vede lacul printre copaci si eu alerg marginea craterului in care s-a format lacul vulcanic Sfanta Ana. Trec printr-o padure de brazi argintii (nu stiu daca erau uscati sau asa erau ei), imaginea e superba. Datorita muzicii din urechi si a starii de bine pe care mi-o da alergatul intr-un asa cadru natural incep sa cant Malu’ Valu’ singur prin padure. Ajung la punctul de alimentare de la km 6,5 si paharul cu apa pe care il beau imi da energie din nou sa continui in acelasi ritm. Intrec in segmentul de coborare 7 oameni si asta imi da si mai multa energie. Traseul coboara la lac unde mai fac o tura ca sa ajung la linia de finish. In casti ascultam si cantam “Ferit de intemperii, Graul de toamna” totul este perfect, mai ales ca atunci imi aduc aminte de bunul meu prieten Cristi Ungureanu caruia ii dedic momentul sosirii la finish. Am terminat intr-o ora si 7 minute si conform senzorului meu Nike + Ipod am facut 11,42 km in loc de 10 km, deci am pierdut cam 5-10 minute cu ratacirea din start. Imi pare rau ca nu am avut un aparat foto mic ca sa pot imortaliza peisajele de pe traseul de alergare care erau superbe.

Cum am alergat

Ne-am clasat pe locul 16 din 26 la categoria noastra stafeta masculin, cu un timp total de 4:37:39. Un loc onorabil avand in vedere ca a fost prima noastra participare la un triatlon, Alex nu mai inotase niciodata 900m, Titi nu cunostea traseul, iar eu nu am mai alergat pe trasee montane deloc. Ne-am luat tricourile de finish si am mancat portia foarte buna de gulas facuta la cazan de organizatori pentru participanti si ne-am luat la revedere de la lac. Vreau sa revin si la urmatoarea editie, e foarte faina atmosfera de acolo si peisajele sunt superbe.

Usor terminat de oboseala, dar foarte bucuros

Tot echipajul

Personal mi-am setat doua noi obiective, terminarea unui concurs de semimaraton si a unui triatlon individual. Sunt sigur ca in Copenhaga imi voi gasi timp pentru a ma antrena indeajuns pentru a indeplini aceste doua obiective. Cu cat iti setezi obiective mai mari, cu atat e mai mare satisfactia cand le indeplinesti. Daca imi spunea cineva acum un an si jumatate cand m-am apucat de alergat ca eu voi alerga 10 km montan la un triatlon, as fi ras copios.

Pericol de arte prin electro tare

M-a starnit un articol foarte tare intitulat “Incursiune de la inceputurile muzicii electronice romanesti” si ca drept urmare mi-am adus aminte de multi dintre artistii si melodiile lor pe care le ascultam cand eram mai tinerel. Vreau sa impart cu voi o parte din albumele si melodiile care sunt din zona asta de muzica eletronica romaneasca de calitate.

Aievea – Scared of Jazz
Aievea – Cinema
Qewza CD1 CD2 and CD3
Primul album Subcarpati
Subcarpati – Etnologic

Electric Brother – Tristete (electro mix)
Blanoz cu Bean- Jumatate tu, jumatate nu
Shukar Collective – Oh Girl
NSK featuring Mara – Totul vine de la sine
Michi – Stele
The Much Betters @ Open Fest 2010

Am adaugat fotografia asta pentru ca in ultimul timp ascult cu mare placere emisiunea Zona libera realizata de DJ Matze si cu Dj Vasile (doi dintre taticii muzicii electronice romanesti). Emisiunea este difuzata in fiecare marti pe Radio Guerilla de la 23:00 la 01:00. Puteti asculta de aici podcasturile, iar pentru playlisturi trebuie sa vizitati forumul emisiunii. Pe langa emisiunea asta, Dj Matze este bagat intr-un proiect audio-video periculos de interesant, puteti vedea cateva filmulete aici: 1, 2, 3, 4, 5.

Auditie placuta.

Later edit: Va recomand un mix fain care imi gadila urechile si se incadreaza in stilul muzical al articolului.

Later edit 2: Am mai gasit un articol interesant despre istoria muzicii electronice romanesti scris de Mircea Turcan, VJ/ Atomic TV.

Cautam colegi deschisi la minte si de treaba

Acum aproximativ doi ani, imi puneam mari sperante in AltIasi. Cu o mapa in mana, cu multa voie buna si chef de treaba am intalnit foarte multi oameni carora le-am povestit ideea mea. O parte s-au alaturat proiectului, o parte l-au sustinut cu sfaturi si feedback, iar o parte au fost circumspecti la aceasta idee. Clar e ca acum, dupa 2 ani, sperantele au devenit realitate, AltIasi e un proiect cunoscut in Iasi de care sunt foarte mandru si care vreau sa creasca si mai mult (dupa cum spunea si Oana pe blogul ei “I’m gonna rock the world with AltIasi!”).

Am avut un noroc foarte mare atunci cand am reusit sa dau peste niste oameni frumosi care au pus sau mai pun in continuare umarul serios pentru AltIasi si in fata carora ma inclin: Livia, Alex, Mihaela, Catrinel, Anca, Ioana, Mihaela N., Simona, Dragos, Bianca, Denisa, Oana, Radu, Nicoleta, Adriana, Sergiu, Sorana, Stefania, Anda, Simina, Andreea.

Acum, pentru ca vrem sa ne extindem, cautam colegi deschisi la minte pentru categoriile (Teatru, Carte, Muzica, O Persoana, O Cladire). Ce trebuie sa faci pentru a intra in concurs gasesti pentru fiecare categorie in linkurile de mai sus. De asemenea daca vrei sa afli mai multe detalii despre Ce inseamna pentru editorii AltIasi postul pe care il ocupa?, De ce ai vrea sa fii coleg cu noi?, Cum poti deveni editor AltIasi? sau Ce fel de coleg cautam noi?, poti intra pe blogul AltIasi.

Nu uita te poti inscrie pana pe 16 octombrie.

Prima competitie de alergare la care am participat

Sigur voi tine minte prima mea competitie de alergare cu toate greselile pe care le-am facut pe parcurs si cu bucuria de la final. Am inceput cam puternic si am fortat foarte mult pe mult pe final, dar totul s-a meritat pentru ca am terminat printre primii 100 la general (zic eu, nu exista nicio statistica oficiala) din aproximativ 3000 de oameni (conform Curierul de Iasi). Obiectivul meu inaintea cursei a fost acela de a termina in prima jumatate a clasamentului, deci sunt mai mult decat multumit. M-a bucurat faptul ca m-am intalnit cu multi amici la cursa: Silviu (cel cu care am alergat umar la umar de la inceput pana la final), Iulia (felicitari pentru locul 12 la Feminin), Cristi (felicitari pentru locul 9 la “experimentati”), Relansat, Andrei si Sorin de la Personal-Trip.

La finish

Nu am avut cronometru, dar dupa estimarile mele am parcurs cursa in aproximativ 20 de minute.

Abia astept urmatoarele competitii de acest gen din Iasi .

Excursie in Nordul Danemarcei

Ultima excursie in afara Viborg-ului, orasul in care am stat 4 luni, a fost in nordul Danemarcei. Am prins o vreme minunata, niciun nor pe cer de la inceput pana la final. Prima oprire a fost in Frederikshavn, un oras mic cu doar 23 000 de locuitori; un punct important pentru transportul marin danez datorita legaturilor cu Suedia si Norvegia. Foarte multi tineri suedezi vin in Frederikshavn cu feribotul doar pentru a se imbata pentru ca in Suedia e mult mai scump. De aici porneste si o vorba locala: “Daca gasesti un suedez, du-l la feribot”.
Desi e cald doar doua luni pe an, un antreprenor local s-a gandit ca ar putea atrage mai multi turisti in oras daca ar planta palmieri. Asa ca Frederikshavn are acum propriul Palm Beach frumos amenajat, dar care era gol cand am ajuns noi.

Orasul si plaja arata cam asa:

Urmatorul popas l-am facut in Grenen, cel mai nordic punct al Danemarcei. Aici am putut sta cu un picior in Marea Nordului si cu celalalt picior in Marea Baltica pentru ca aici se intalnesc cele doua mari. Chiar se puteau vedea valuri ce se intersectau din cele doua parti. Plaja din Grenen este plina de buncare create de germani in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial pentru aparare impotriva Norvegiei.

Locul unde se intersecteaza Marea Nordului cu Marea Baltica

Buncar german vechi de aproape 70 de ani, acum pe post de trambulina pentru sarit in mare

Poza de grup cu toti studentii Erasmus
Cel mai calduros, dar si cel mai scump oras danez este Skagen. Aici au casa foarte multi oameni bogati danezi pentru ca vremea e mai frumoasa decat in restul Danemarcei, muntii Norvegiei feresc aceasta zona de nori. Skagen-ul mi-a dat senzatia de Monaco, portul fiind plin de iaht-uri, masini de epoca si multe restaurante boeme cu diferite preparate din peste, dar cu preturi mult prea piperate pentru buzunarele studentilor Erasmus . Aproape toate casele din Skagen sunt vopsite in culoarea crem, au acoperisul rosu, iar usile si geamurile sunt albe. O casa in Skagen porneste de la 200,000 – 300,000 de euro.

Portul din Skagen

Cum arata casele din Skagen

Decoratiuni exterioare

Daca m-ar fi intrebat cineva inainte sa vin in Danemarca ce lucruri ciudate as putea vedea aici, cu siguranta ca nu as fi spus ca as putea vedea un desert. Ei bine am vazut primul meu desert de pana acuma, in Danemarca. Nu e unul foarte mare, dar nici foarte mic avand in vedere ca are un volum de aproximativ 3 milioane de metri cubi de nisip. De ce este o zona cu atat de mult nisip in Danemarca? Raspunsul e foarte simplu datorita erei Glaciare care a erodat foarte mult coasta de vest a Danemarcei si datorita vantului care a adus acest nisip. Zona in care se afla acest desert se cheama Råbjeg Mile. Desertul se deplaseaza cu 20 metri in fiecare an datorita vantului de la vest si are o inaltime de aproximativ 40 m altitudine. E o senzatie deosebita sa te plimbi cu picioarele desculte prin nisipul fin al Danemarcei .

Råbjeg Mile
Nu puteam sa incheiem mai frumos excursia decat cu o baie in marea Nordului pe coasta vestica a Danemarcei, in Løkken. M-am simtit ca un adevarat viking cand am iesit din apa ce avea 8-9 grade.

Marea Nordului

Cam asa s-a incheiat si penultima saptamana de stat in Danemarca, mai am o saptamana si revin.

LEGO, un brand puternic in Danemarca

De cand am ajuns in Danemarca am observat foarte multe produse care au legatura cu Lego. Danezii au o intreaga cultura pentru Lego si pentru ei Lego reprezinta unul dintre cele mai mari branduri care au reusit peste granita. In Danemarca exista de la filme, gen Star Wars, cu caractere Lego, seriale Lego, jocuri pentru PlayStation/PC Lego, magazine Lego pana la competitii Lego sau parcuri de amuzament Lego. Nu credeam ca Lego este un brand atat de mare la nivel global si intotdeauna am crezut ca el provine din Germania si nu din Danemarca.

Am avut norocul sa merg in Billund, orasul in care s-a infiintat firma Lego si sa vizitez Lego Idea House si la LegoLand. Lego Idea House este de fapt un muzeu Lego in care au acces numai angajatii firmei sau rudele lor. Datorita unei colege Erasmus, care e unul dintre cei mai mari fani Lego din lume, am putut intra acolo. Am fost uimit sa aflu ca cel care a infiintat firma Lego a fost de fapt constructor de case din lemn si a inceput sa faca jucarii din lemn pentru ca ii ramaneau materiale de la construirea caselor.

Casa in care s-a infiintat Lego, actual Lego Idea House

In interiorul muzeului mi-am descoperit o parte din copilarie, seturi vechi de lego-uri cu care ma jucam cand eram mic acum erau puse ca exponate de muzeu si nu le puteam atinge. Tot aici am aflat multe informatii interesante despre fondatorul Lego, Ole Kirk Christiansen.

Asta este unul dintre seturile pe care le-am avut cand eram mic

Initial compania s-a chemat Billund Maskinsnedkeri, un nume care nu era usor de pronuntat nici pentru danezi. Ole Kirk Christiansen si-a dat seama de acest lucru in anul 1934 si a organizat un concurs pentru a gasi un alt nume, iar premiul pentru acest concurs era o sticla din cel mai bun vin al casei Christiansen. Amuzant este faptul ca unicul castigator al acestui concurs a fost chiar Ole Kirk Christiansen, care a venit cu numele de Lego provenit din imbinarea celor doua cuvinte daneze “leg godt” (care inseamna “joaca-te bine”). Coincidenta face ca in latina, lego sa aiba sensul de “a pune impreuna”, ceea ce se potriveste de minune cu tehnica blocurilor de plastic ce se imbina.

Naming Lego

Pana in 1947, Lego a facut doar jucarii din lemn si a avut un succes fenomenal pe plan local. Tot in acest an, fondatorul a cumparat patentul pieselor de jucarii care se pot imbina, “Kiddicraft Self-Locking Building Brick” din Londra. In anul 1949 iese prima cutie de Lego – Automatic Binding Bricks, adica ce avem astazi, “caramizi” din plastic ce se pot imbina. Pe cutia acestei jucarii apareau cei doi copii ai lui Ole Kirk Christiansen, o idee ce avea sa il ajute mai tarziu pe fondator pentru ca foarte multi producatori de jucarii aveau sa imite jucariile Lego cu tot cu poza de pe cutie, ceea ce reprezenta o cale usoara de a-i da in judecata pentru folosirea imaginii copiilor sai.

Copii lui Ole Kirk Christiansen

Ceea ce mi se pare de-a dreptul genial la Lego este faptul ca poti face absolut orice din blocurile de plastic Lego. In muzeu am aflat ca sunt 915,103,765 de moduri in care poti imbina 6 blocuri standard de Lego. Mi-a fost demonstrata teoria conform careia poti face orice cu blocurile Lego, atunci cand am fost la Legoland. Acolo absolut orice lucru era facut din blocuri Lego sau avea legatura cu o poveste Lego (hotelul, cinematograful, acvariul, firma de paza, gecile de ploaie etc.). Cei de la Lego au facut o miscare foarte buna atunci cand s-au decis sa colaboreze cu Disney pentru reeditarea povestilor faimoase in format Lego.

Pana acum e cel mai tare parc de distractii in care am fost vreodata. Am sa va arat niste poze care vorbesc de la sine.

Cel mai mult m-am distrat la rollercoastere, cinema-ul 4D si la acvariu, dar nu prea am facut poze acolo.

As veni cu placere din nou la Legoland si as mai vizita inca o data Lego Idea House pentru ca sincer merita.

Dragos Bargaoanu, noul Project Manager AltIasi

Ca urmare a plecarii mele pentru o perioada de 4 luni in tara in care tot timpul e ceva putred (Danemarca), AltIasi isi schimba carmaciul, Dragos Bargaoanu este noul Project Manager AltIasi pentru perioada in care sunt plecat.

Pentru ca sunt legat prin “sange” de proiect nu o sa pot sta foarte departe de proiect ci o sa ajut si eu atat cat imi permite timpul. Asadar de acum daca aveti de discutat cu AltIasi va rog sa ii contactati pe Dragos Bargaoanu – Project manager si Livia Atomei – PR Officer. Ii puteti gasi la urmatoarele date de contact:

Dragos Bargaoanu
dragosbargaoanu {at} altiasi {.} ro
0751284724

Livia Atomei
livia {at} altiasi {.} ro
0743968640

Le urez multa bafta intregii echipe AltIasi si va promit ca voi veni cu forte noi din aventura nordica .

Fotografii de la lansarea Blocker

La intrare

Panorama salii de catarat Blocker din Iasi

Lumea de la lansare

Demonstratii

Senzatii tari

O noua sala de catarat in Iasi – Blocker

Nu pot decat sa ma bucur ca Iasul va avea o sala de catarat de nivel european. Chiar daca nu am practicat niciodata pana acum acest sport, sunt tentat sa il practic si sa invat pentru ca personal consider ca peretele il cateri intai cu mintea si apoi cu corpul. Cred ca boulderingul iti da multa incredere de sine si nu il poti practica decat daca esti destul de stapan pe tine.

Ce spun cei care detin aceasta locatie:

Sambata 3 octombrie la ora 18:00 va asteptam, la deschirea salii de catarat din Iasi – Blocker, una dintre cele mai complexe sali de catarat din tara, oferind aproximativ 300mp suprafata de catarat ( structura de bouldering de 160 mp, un panou de escalada de 80 mp, panou special pt copii si zona pentru incepatori). Sala ofera o varietate mare de posibilitati de catarare in functie de nivelul de experienta, fiind potrivita atat pentru incepatori, cat si pentru performerii alpinismului clasic, escaladei sau boulderingului.

Va asteptam cu 42 de trasee, atat de bouldering cat si de escalada, amenajate de Oliver Batîr. Traseele vor fi amenajate pe culori si vor avea trei nivele de dificultate (incepatori, medii, avansati) si vom pune la dispozitie liste cu gradul de dificultate al acestora.

View Blocker – Sala de Catarat – Climbing Gym in a larger map

Pentru cei incepatori in ale alpinsimului, avem instructori ce va vor explica elementare necesare initierii in acest sport, reguli si va vor da cele mai bune sfaturi pentru a putea progresa cat mai repede.

Pe langa toata catararea, nu am uitat si partea fun a lucrurilor si vom organiza in interiorul salii un after party, despre care nu putem da detalii momentan, dar va asiguram ca va fi multa distractie si la care speram sa fim in numar cat mai mare.

Intrarea este gratuita.

Abia astept sa imi fac timp sa vad cum e cu cataratul, poate ca ar trebui sa ma antrenez un pic, sa dau jos greutatea, sa nu ma bat cu Newton foarte tare.

Ce nu va aparea pe blog

Stiu ca incep blogul intr-un mod cat se poate de negativ, dar mi se pare onest sa spun prima oara ce nu va aparea pe blog.

In primul rand nu ma voi scuza niciodata ca nu am mai scris de mult pe blog din diferite cauze. Mi se pare lame…

Nu imi place sa urmez turma si deci nu voi scrie despre subiecte “populare”.

Foto ©

Nu ma voi intinde precum caracatita pe foarte multe subiecte, ma voi focusa pe cele 3 din tagline-ul blogului.

Nu voi scrie de dragul de a scrie si de a umple spatiul blogului degeaba.

Nu imi impun nicio limita de postare zilnica sau saptamanala pentru ca astfel continutul ar fi diluat si m-as simti ca am un job/task in plus. Voi scrie pe blog din placere, atunci cand am timp. Voi incerca ca articole mele sa aduca ceva util vizitatorilor, in concluzie voi scrie rar dar bine.

Va las pe voi in continuare sa vedeti despre ce voi scrie pe blog.